1941–1947 – Cum a devenit frontiera din 1940 frontiera de după război?
România revine în nordul Bucovinei și Herța în 1941. Armata Roșie revine în 1944. Iar în 1947, frontiera rezultată din ultimatumul sovietic din 1940 este consacrată în tratatul de pace.
În iunie 1940, România pierde Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța în urma ultimatumului sovietic. Dar aceasta nu este încă frontiera definitivă. Un an mai târziu, România revine militar în aceste teritorii. Trei ani mai târziu, Uniunea Sovietică le ocupă din nou.
Abia după război, prin armistițiul din 1944 și Tratatul de Pace din 1947, configurația teritorială creată în 1940 devine parte a ordinii internaționale postbelice.
1. 1940 nu este sfârșitul poveștii
În urma ultimatumului sovietic din 26–28 iunie 1940, România evacuează Basarabia și nordul Bucovinei. Trupele sovietice ocupă și Herța. Moscova reorganizează imediat teritoriile. Nordul Bucovinei, Herța și o parte a nordului Basarabiei sunt incluse în RSS Ucraineană. Cea mai mare parte a Basarabiei este combinată cu o parte a fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești pentru formarea RSS Moldovenești. Dar noua frontieră sovieto-română avea să reziste inițial numai aproximativ un an.
2. 22 iunie 1941 – România intră în război împotriva URSS
La 22 iunie 1941, Germania nazistă declanșează Operațiunea Barbarossa împotriva Uniunii Sovietice. România participă la ofensivă alături de Germania. Unul dintre obiectivele declarate ale conducerii române era recuperarea teritoriilor pierdute în vara anului precedent. Armatele română și germană trec Prutul. În următoarele săptămâni, Basarabia, nordul Bucovinei și Herța revin sub control românesc.
Din vara anului 1941 până în 1944, nordul Bucovinei și Herța sunt din nou administrate de România.
Dar războiul nu se oprește la recuperarea teritoriilor pierdute în 1940.
3. România continuă războiul dincolo de vechea frontieră
După recuperarea Basarabiei și nordului Bucovinei, armata română continuă operațiunile militare la est de Nistru alături de Germania. România primește administrarea teritoriului dintre Nistru și Bug, cunoscut sub numele de Guvernământul Transnistriei. Acest teritoriu nu este însă același lucru cu Basarabia, Bucovina sau Herța. România îl administra militar și civil în condițiile războiului, fără ca el să fi făcut parte anterior din statul român.
Sub regimul Ion Antonescu au avut loc deportări, pogromuri și ucideri în masă ale evreilor și romilor din Basarabia, Bucovina și din teritoriile administrate în Transnistria.
Revenirea administrației românești în Bucovina nu poate fi analizată separat de aceste politici de persecuție și exterminare.
4. Războiul se întoarce
În 1943–1944, situația militară se schimbă radical. Armata germană și aliații săi sunt împinși spre vest. În primăvara anului 1944, Armata Roșie ajunge din nou la frontierele României. Nordul Bucovinei și Herța sunt ocupate din nou de trupele sovietice. Din punct de vedere militar, configurația teritorială creată în 1940 este astfel restabilită.
5. 23 august 1944 schimbă poziția României în război
La 23 august 1944, regele Mihai îl înlătură și îl arestează pe mareșalul Ion Antonescu. România încetează colaborarea militară cu Germania și începe operațiunile împotriva forțelor germane. Din acest moment, armata română va lupta alături de Aliați împotriva Germaniei și Ungariei. Schimbarea taberei are consecințe importante pentru România. Dar nu determină revenirea la frontiera sovieto-română de dinainte de iunie 1940.
6. 12 septembrie 1944 – documentul decisiv
România semnează la Moscova Convenția de Armistițiu cu Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite. Pentru problema noastră, articolul 4 este esențial.
Consecința este foarte importantă. România nu obține prin armistițiul din 1944 revenirea nordului Bucovinei sau a Herței. În schimb, problema Transilvaniei de Nord este tratată separat. Dictatul de la Viena din 1940 este considerat nul, iar perspectiva revenirii Transilvaniei de Nord la România este recunoscută, sub rezerva confirmării prin tratatul de pace.
7. Aici apar două rezultate teritoriale diferite
| Teritoriu | Situația postbelică |
|---|---|
| Transilvania de Nord | Revine României |
| Basarabia | Rămâne în URSS |
| Nordul Bucovinei | Rămâne în URSS |
| Herța | Rămâne în URSS |
8. Dar armistițiul nu este încă tratatul de pace
În septembrie 1944 războiul continua. Germania nu fusese încă înfrântă. România se afla sub regimul juridic al armistițiului și sub prezență militară sovietică. Frontierele postbelice urmau să fie stabilite definitiv prin tratatele de pace. Pentru România, momentul decisiv vine la Paris.
9. 10 februarie 1947 – Tratatul de Pace de la Paris
România semnează Tratatul de Pace cu Puterile Aliate și Asociate. Articolul 1 tratează direct frontierele. Formula aleasă este foarte importantă:
Frontierele României sunt cele existente la 1 ianuarie 1941, cu excepția frontierei româno-ungare, tratată separat.
Pentru frontiera sovieto-română, tratatul confirmă astfel configurația teritorială rezultată din iunie 1940.
10. De ce este importantă data de 1 ianuarie 1941?
Pentru că la acea dată România pierduse deja:
- Basarabia;
- nordul Bucovinei;
- Herța;
- Transilvania de Nord;
- Cadrilaterul.
Tratatul nu păstrează însă toate aceste pierderi. Pentru frontiera cu Ungaria există o excepție explicită. Dictatul de la Viena este declarat nul, iar frontiera româno-ungară dinaintea lui este restaurată. Pentru frontiera cu URSS nu există o asemenea revenire.
11. Astfel, situația creată prin ultimatumul din 1940 capătă un alt statut după război
Este important să separăm două momente juridice și politice.
| 1940 | 1947 |
|---|---|
| Ultimatum sovietic | Tratat internațional de pace |
| Amenințarea folosirii forței | Ordinea teritorială postbelică negociată de puterile victorioase și acceptată prin tratat de România |
| Evacuare românească și ocupație sovietică | Frontiera este consacrată în tratatul de pace |
Modul în care un teritoriu a fost ocupat în 1940 și statutul internațional al frontierei după 1947 sunt două întrebări istorice distincte.
Tratatul din 1947 nu schimbă modul în care s-au produs evenimentele din iunie 1940.
Dar el devine documentul fundamental al ordinii teritoriale postbelice.
12. Ce se întâmplă cu nordul Bucovinei și Herța?
Ambele rămân în RSS Ucraineană. Nordul Bucovinei și Herța sunt administrate în cadrul regiunii Cernăuți. Astfel, două teritorii cu istorii diferite înainte de 1940 ajung să urmeze de acum înainte același traseu administrativ. Această situație va continua până la destrămarea Uniunii Sovietice.
13. 1991 – URSS dispare
În 1991, Uniunea Sovietică se destramă. Republicile unionale devin state independente. Regiunea Cernăuți făcea parte din RSS Ucraineană. Prin urmare, odată cu independența Ucrainei, nordul Bucovinei și Herța ajung în cadrul noului stat ucrainean. Nu are loc în acel moment o nouă împărțire a regiunii după frontierele istorice din 1775, 1918 sau 1940.
14. De aici rezultă harta actuală
Dacă privim întregul traseu pe care l-am urmărit în această serie, vedem că frontiera actuală nu provine dintr-un singur eveniment. Ea este rezultatul unei succesiuni de momente istorice.
| An | Ce se întâmplă? |
|---|---|
| 1775 | Austria anexează partea Moldovei care va deveni Bucovina; Herța rămâne în Moldova |
| 1918 | Bucovina intră în România; Herța se afla deja în statul român |
| 1940 | URSS ocupă Basarabia, nordul Bucovinei și Herța |
| 1941 | România revine militar în teritorii |
| 1944 | URSS revine; armistițiul restaurează frontiera rezultată din 1940 |
| 1947 | Tratatul de Pace consacră frontiera sovieto-română postbelică |
| 1991 | Regiunea Cernăuți devine parte a Ucrainei independente |
15. Ce ne-a arătat, de fapt, întreaga serie?
Am pornit de la o întrebare aparent simplă:
A cui a fost Bucovina?
După aproape două secole și jumătate de istorie urmărită pas cu pas, răspunsul nu încape într-o singură propoziție. Teritoriul care va deveni Bucovina făcea parte din Moldova înainte de 1775. Austria îl anexează și construiește aici o provincie distinctă. În cei 143 de ani de administrație habsburgică, regiunea se transformă profund demografic, economic și cultural.
În 1918, întreaga provincie ajunge în România, deși nordul avea deja o puternică populație ucraineană și exista un proiect politic ucrainean concurent. În 1940, URSS ocupă nordul Bucovinei. În același context ocupă și Herța, deși aceasta avusese o evoluție istorică diferită. După război, frontiera rezultată din 1940 este consacrată în ordinea internațională postbelică.
Faptul că un teritoriu aparține astăzi unui anumit stat nu rescrie istoria lui. La fel, faptul că un teritoriu a aparținut istoric unui alt stat nu stabilește singur ce frontieră ar trebui să existe astăzi. Istoricul poate reconstrui cine a administrat teritoriul, cine locuia acolo, cum s-au schimbat frontierele și prin ce documente au fost stabilite.
Aceste fapte pot fi analizate separat de orice poziție politică privind frontierele contemporane.
16. Bucovina și Herța nu trebuie confundate
Poate cea mai importantă concluzie a seriei este tocmai aceasta. Nordul Bucovinei și Herța se află astăzi în aceeași regiune administrativă a Ucrainei. Dar au ajuns acolo pe trasee istorice diferite.
| Nordul Bucovinei | Herța |
|---|---|
| Parte a Moldovei până în 1775 | Parte a Moldovei |
| Austria / Austro-Ungaria 1775–1918 | Rămâne în Moldova și apoi România |
| Dispută româno-ucraineană în 1918 | Nu face parte din disputa privind Bucovina |
| Revendicată explicit de URSS în iunie 1940 | Nu apare ca o a treia provincie revendicată distinct în ultimatum |
| Inclusă în RSS Ucraineană | Inclusă în RSS Ucraineană |
| Din 1991: Ucraina | Din 1991: Ucraina |
17. De aceea trebuie separate trei întrebări
1. Ce s-a întâmplat istoric?
Putem reconstrui acest lucru din documente, recensăminte, tratate și hărți.
2. Cum s-a ajuns la frontiera actuală?
Putem urmări lanțul 1940 → 1944 → 1947 → destrămarea URSS.
3. Cum trebuie privită politic frontiera astăzi?
Aceasta este o întrebare contemporană diferită, care implică drept internațional, tratate, populația actuală și relațiile dintre state.
Concluzia seriei
Bucovina nu a apărut în 1775.
Teritoriul exista și făcea parte din Moldova.
Ceea ce apare după anexarea habsburgică este Bucovina ca provincie politică și administrativă distinctă.
În următorii 143 de ani, această provincie capătă o societate multietnică și o identitate regională proprie.
În 1918, prăbușirea Imperiului Austro-Ungar pune față în față proiectele naționale românesc și ucrainean, iar întreaga Bucovină ajunge în România.
În 1940, Uniunea Sovietică revendică și ocupă nordul Bucovinei, într-un context în care Basarabia fusese deja inclusă în înțelegerea secretă sovieto-germană, iar Bucovina nu.
Herța reprezintă un caz distinct: nu fusese parte a Bucovinei habsburgice și rămăsese în Moldova și apoi în România.
După război, frontiera rezultată din evenimentele anului 1940 este consacrată prin aranjamentele postbelice și prin Tratatul de Pace din 1947.
Așa ajung nordul Bucovinei și Herța, două teritorii cu istorii diferite, de aceeași parte a unei frontiere care există și astăzi.
1775 – Austria anexează nord-vestul Moldovei.
1849 – Bucovina devine țară a Coroanei distinctă.
1918 – Bucovina intră în România.
1930 – recensământul arată o provincie multietnică, cu un nord predominant ucrainean și un sud predominant românesc.
1940 – URSS ocupă Basarabia, nordul Bucovinei și Herța.
1941 – România revine în aceste teritorii.
1944 – URSS revine, iar armistițiul restaurează frontiera rezultată din 1940.
1947 – Tratatul de Pace de la Paris consacră frontiera sovieto-română postbelică.
Documente și surse
Convenția de Armistițiu cu România, Moscova, 12 septembrie 1944
Articolul 4 stabilește restaurarea frontierei sovieto-române potrivit aranjamentului teritorial din 1940.
Tratatul de Pace cu România, Paris, 10 februarie 1947
Articolul 1 fixează frontierele României potrivit situației de la 1 ianuarie 1941, cu excepția frontierei româno-ungare.
Foreign Relations of the United States
Documentele diplomatice americane privind România, URSS și negocierile de armistițiu și pace.
Documentele diplomatice germane 1939–1941
Esențiale pentru înțelegerea Pactului Molotov–Ribbentrop și a negocierilor sovieto-germane din iunie 1940.
Recensământul general al populației României din 1930
Sursa statistică fundamentală pentru structura etnică și lingvistică a Bucovinei interbelice.
De la Moldova medievală la Bucovina habsburgică, România interbelică, ultimatumul sovietic și frontiera postbelică – o istorie în care aceeași hartă poate ascunde povești teritoriale foarte diferite.