1775 – Cum a pierdut Moldova Bucovina?
Un război ruso-otoman, interesele strategice ale Austriei și o provincie moldovenească negociată fără ca Moldova să poată decide.
În 1775, Moldova nu pierde Bucovina într-un război cu Austria. Nu există o armată moldovenească înfrântă de habsburgi într-o mare bătălie pentru Suceava sau Cernăuți. Nici măcar nu exista încă o provincie politică numită Bucovina în sensul pe care îl va avea mai târziu.
Austria ocupă o parte din nord-vestul Moldovei și obține ulterior recunoașterea acestei anexări prin negocieri cu Imperiul Otoman, puterea suzerană a Moldovei.
1. Totul începe cu un război la care Austria nici măcar nu era principalul combatant
Între 1768 și 1774, Imperiul Rus și Imperiul Otoman poartă unul dintre marile lor războaie pentru influența asupra Mării Negre și Europei de Sud-Est. Principatele Moldova și Țara Românească, aflate sub suzeranitate otomană, devin din nou teritorii traversate și ocupate de armatele marilor puteri. Rusia câștigă războiul. Conflictul se încheie în 1774 prin Tratatul de la Küçük Kaynarca, care modifică profund raportul de forțe din regiune. Imperiul Otoman iese slăbit, iar Rusia își mărește considerabil influența. Austria urmărește atent ceea ce se întâmplă.
Cu numai doi ani înainte, în 1772, Austria participase la prima împărțire a Poloniei și obținuse Galiția.
Acum Imperiul Habsburgic avea Galiția la nord și Transilvania la sud-vest, dar între cele două posesiuni se afla teritoriul Moldovei.
2. Austria vede pe hartă ceea ce îi lipsea
Din perspectiva Vienei exista o problemă strategică foarte simplă. Noile posesiuni din Galiția trebuiau legate mai ușor de Transilvania și de restul sistemului habsburgic. Nord-vestul Moldovei oferea exact acest coridor. Teritoriul cuprindea însă mult mai mult decât un simplu drum. În zona vizată se aflau:
- Cernăuți;
- Siret;
- Rădăuți;
- Suceava;
- numeroase sate și terenuri agricole;
- drumuri strategice dintre Galiția și Transilvania.
Pentru Austria, achiziția avea astfel valoare strategică, administrativă și economică.
3. În 1774 intră armata austriacă
În timp ce regiunea încerca să iasă din efectele războiului ruso-otoman, trupele habsburgice înaintează în nordul Moldovei. Ocupația începe în 1774. Austriecii ocupă zona Cernăuțiului și înaintează spre sud, ocupând numeroase localități din ținutul Sucevei. Important este că frontiera definitivă nu exista încă. Austria ocupă inițial și teritorii pe care ulterior va trebui să le restituie în urma negocierilor de delimitare.
1774: ocupația militară;
1775: acordul diplomatic privind cedarea;
1775–1776: delimitarea efectivă a noii frontiere.
4. Dar de ce negociază Austria cu Istanbulul?
Aici ajungem la partea cea mai interesantă. Teritoriul ocupat nu era administrat direct de Imperiul Otoman. Era parte a Principatului Moldovei. Moldova avea domn, instituții, boierime, administrație și teritoriu propriu. Dar Moldova se afla sub suzeranitate otomană. Din perspectiva raporturilor internaționale ale epocii, Poarta reprezenta principatul în anumite chestiuni externe și exercita asupra lui o autoritate politică superioară. Austria putea astfel exercita presiuni asupra Istanbulului pentru recunoașterea noii situații teritoriale.
Imperiul Otoman era suzeranul Moldovei, dar teritoriul nu era o provincie otomană obișnuită.
Cu toate acestea, negocierile decisive privind cedarea au fost purtate între Austria și Imperiul Otoman.
5. Moldova putea protesta. Nu putea negocia de pe poziții egale
Domnul Moldovei nu dispunea de instrumentele unui stat complet independent din sistemul internațional modern. Nu putea declara pur și simplu război Austriei și nici nu putea negocia cu Viena de pe poziții comparabile cu cele ale Imperiului Otoman. Moldova putea protesta prin domn și prin boierime. Dar hotărârea finală depindea de raportul dintre marile puteri. Iar raportul de forțe era extrem de nefavorabil Moldovei.
6. Grigore al III-lea Ghica se opune
Domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica, se opune pierderii teritoriului. Pentru Moldova, nu era vorba despre o regiune oarecare. În teritoriul revendicat de Austria se găseau Suceava și Rădăuți, locuri strâns legate de începuturile statului moldovenesc și de memoria voievozilor Moldovei. Pierderea lor avea astfel atât valoare strategică, cât și simbolică. Protestele lui Ghica nu modifică însă rezultatul negocierilor dintre Viena și Istanbul.
Grigore al III-lea Ghica este ucis la Iași în 1777, la doi ani după cedarea Bucovinei.
În istoriografia românească, moartea lui a fost frecvent legată de opoziția față de anexarea austriacă. Legătura directă dintre protestele sale și ordinul de executare trebuie însă tratată cu prudență: contextul politic era mai larg, iar istoricii nu reduc în mod unanim cauza morții sale la problema Bucovinei.
7. 7 mai 1775 – cedarea este recunoscută
În urma negocierilor dintre Viena și Poarta Otomană, la 7 mai 1775 este încheiată convenția prin care Austria obține recunoașterea stăpânirii asupra teritoriului ocupat. Noua frontieră trebuie însă stabilită concret pe teren. Procesul continuă în 1775 și 1776. Unele localități ocupate inițial de trupele austriece sunt restituite Moldovei, iar linia de frontieră este ajustată. La final, Austria obține aproximativ 10.000 km² din nord-vestul Moldovei.
| An | Eveniment |
|---|---|
| 1768 | Începe războiul ruso-otoman |
| 1772 | Austria obține Galiția prin prima împărțire a Poloniei |
| 1774 | Războiul ruso-otoman se încheie; trupele habsburgice ocupă nord-vestul Moldovei |
| 1775 | Poarta recunoaște cedarea teritoriului către Austria |
| 1776 | Se definitivează delimitarea frontierei |
8. Ce argumente avea Austria?
Viena a prezentat mai multe justificări pentru achiziția teritorială. Cea mai evidentă rațiune strategică era realizarea unei legături între Galiția și Transilvania. Au fost invocate și argumente istorice legate de vechile raporturi dintre Galiția, Pocuția și anumite teritorii din nordul Moldovei. În practica diplomatică a secolului al XVIII-lea, asemenea argumente istorice erau frecvent utilizate pentru justificarea unor achiziții teritoriale urmărite din motive strategice. Rezultatul concret rămâne însă foarte simplu:
9. Ce s-a schimbat în 1775?
Aici trebuie să revenim la distincția făcută în primul articol. În momentul anexării nu se schimbă automat identitatea populației. Un locuitor al unui sat moldovenesc nu se trezește a doua zi cu o altă origine pentru simplul fapt că pe hartă apare o frontieră nouă. Se schimbă însă ceva fundamental: statul care exercită suveranitatea și administrația asupra teritoriului.
Instituțiile habsburgice vor fi introduse treptat. Va apărea o administrație militară austriacă, apoi alte forme de organizare. Germana va dobândi un rol administrativ major. Vor apărea noi drumuri, instituții, reguli fiscale, structuri școlare și administrative. Mai important pentru istoria pe termen lung, provincia va deveni accesibilă unor importante mișcări de populație din alte regiuni ale monarhiei.
Această diferență este esențială. În 1775 se schimbă suveranitatea politică. Transformarea demografică, economică, culturală și identitară a Bucovinei se produce ulterior, treptat, în timpul administrației habsburgice.
Tocmai de aceea Bucovina anului 1918 nu poate fi tratată pur și simplu ca o fotografie neschimbată a Moldovei din 1775.
10. Și Herța?
Herța oferă deja un experiment istoric foarte interesant. În 1775, Herța nu este anexată de Austria. Ea rămâne în Moldova. Din acest moment, două teritorii aflate până atunci în același principat urmează drumuri diferite:
| Bucovina | Herța |
|---|---|
| Intră sub administrație habsburgică | Rămâne în Principatul Moldovei |
| Va fi legată administrativ o perioadă de Galiția | Urmează evoluția Moldovei |
| Va deveni provincie habsburgică distinctă | Va intra în România prin evoluția statului moldo-român |
Cele două teritorii se vor regăsi din nou în același stat după 1918. Iar în 1940 vor fi ocupate împreună de URSS, deși istoria lor din precedentele 165 de ani fusese diferită.
Concluzie
Pierderea Bucovinei din 1775 nu poate fi înțeleasă ca un simplu război pierdut de Moldova. Moldova nici măcar nu purta un război cu Austria. Teritoriul este ocupat de habsburgi într-un moment în care Imperiul Otoman tocmai fusese înfrânt de Rusia, iar echilibrul de putere din Europa de Est se modifica rapid. Austria profită de situație și obține acordul Porții pentru păstrarea unei părți din nord-vestul Moldovei.
În 1775 nu se naște o populație nouă și nu dispare trecutul moldovenesc al teritoriului. Se schimbă frontiera.
Dar acea frontieră va rămâne timp de 143 de ani. Iar în acest interval Bucovina se va transforma profund.
Surse și lecturi recomandate
Encyclopedia of Ukraine – „Bukovyna”
Sinteză asupra anexării și evoluției Bucovinei în perioada austriacă:
https://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?linkpath=pages%5CB%5CU%5CBukovyna.htm
Constantin Ungureanu – „Ocuparea și anexarea Bucovinei (1774–1776)”
Studiu dedicat ocupației militare, negocierilor austro-otomane și delimitării noii frontiere.
Gabriel Leanca – studii privind războaiele ruso-austro-otomane și Principatele Române în secolul al XVIII-lea
Pentru contextul diplomatic european, Tratatul de la Küçük Kaynarca și factorul austriac în anexarea Bucovinei.
Ștefan Purici – studii privind transformările Bucovinei
Pentru efectele pe termen lung ale administrației habsburgice asupra instituțiilor, economiei și structurii etno-demografice.
Cernăuțiul crește spectaculos, populația provinciei se multiplică, apar noi comunități și noi instituții, iar românii și rutenii/ucrainenii intră treptat în epoca naționalismelor moderne. Vom putea vedea ce s-a păstrat și ce s-a schimbat cu adevărat în cei 143 de ani de administrație habsburgică.