1775–1918 – Cum a transformat Imperiul Habsburgic Bucovina?
Austria a schimbat mai întâi administrația. Cei 143 de ani care au urmat au schimbat însă profund populația, orașele, economia și identitățile politice ale regiunii.
Există o tentație atunci când privim o hartă istorică: să presupunem că odată cu schimbarea culorii de pe hartă se schimbă și identitatea teritoriului. În Bucovina anului 1775 lucrurile nu funcționează astfel. Austria preia un teritoriu care până atunci făcuse parte din Principatul Moldovei. Locuitorii, satele, bisericile, proprietățile și relațiile sociale existente nu dispar în momentul în care este trasată noua frontieră.
1775 schimbă suveranitatea și administrația. Transformarea Bucovinei este procesul care urmează.
1. Bucovina nu devine „austriacă” peste noapte
După anexare, administrația habsburgică trebuie să integreze un teritoriu care funcționase până atunci în sistemul politic, juridic, fiscal și religios al Moldovei. Primele decenii sunt tocmai perioada acestei adaptări. Austria introduce treptat propriile instituții, propria fiscalitate, evidența cadastrală și sistemul administrativ imperial. Sunt inițiate reforme agrare și administrative, iar în epoca lui Iosif al II-lea sunt modificate inclusiv raporturile dintre țărani și marii proprietari.
Dar aceasta este o transformare instituțională. Nu avem în 1775 o populație care își abandonează instantaneu limba, religia, memoria sau identitatea locală.
1775: se schimbă frontiera.
1775–1918: se schimbă treptat societatea.
Dacă amestecăm aceste două fenomene, riscăm să proiectăm Bucovina multiculturală din 1900 asupra Bucovinei pe care Austria o preluase cu mai bine de un secol înainte.
2. Nici statutul administrativ al Bucovinei nu rămâne același
Bucovina nu are același statut în Imperiul Habsburgic pe întreaga perioadă 1775–1918. La început este administrată separat, printr-o administrație militară. În 1787 este integrată administrativ în Regatul Galiției și Lodomeriei. Situația se schimbă din nou în contextul revoluțiilor de la 1848. În 1849, Bucovina este desprinsă de Galiția și constituită ca țară a Coroanei distinctă – Ducatul Bucovinei. Începând din 1861, provincia beneficiază de instituții autonome proprii, inclusiv de o Dietă provincială.
| Perioada | Statut |
|---|---|
| 1775–1786/1787 | Administrație habsburgică separată, inițial militară |
| 1787–1849 | Integrată administrativ în Galiția |
| 1849 | Devine țară a Coroanei distinctă – Ducatul Bucovinei |
| 1861–1918 | Provincie cu instituții autonome proprii în cadrul Imperiului Habsburgic |
3. Aici apare identitatea regională bucovineană
Acesta este probabil unul dintre cele mai interesante efecte ale perioadei austriece. Austria preluase o parte din Moldova. Dar după câteva generații, oamenii trăiau deja într-o provincie numită oficial Bucovina, cu o capitală proprie, administrație proprie și, mai târziu, instituții provinciale proprii. Numele geografic mai vechi începe astfel să desemneze o realitate politică și administrativă foarte concretă.
Apare treptat ceea ce am putea numi o identitate regională bucovineană, care nu elimina automat identitățile românească, ruteană/ucraineană, germană, evreiască sau poloneză. Un locuitor putea fi, în același timp, atașat Bucovinei ca provincie și unei comunități lingvistice, religioase sau naționale.
4. Provincia aproape că se umple cu oameni
Transformarea demografică este spectaculoasă. La momentul anexării, Bucovina era slab populată. Estimările utilizate în literatura de specialitate indică aproximativ 75.000 de locuitori în 1775. După aceea populația crește rapid, atât prin spor natural, cât și prin imigrație.
| An | Populația aproximativă |
|---|---|
| 1775 | 75.000 |
| 1807 | 208.000 |
| 1827 | 371.000 |
| 1857 | 447.000 |
| 1890 | 642.000 |
| 1900 | 730.000 |
În aproximativ 125 de ani, populația devine aproape de zece ori mai numeroasă. O asemenea schimbare nu poate fi explicată doar prin reproducerea populației existente în 1775.
5. De unde vin noii locuitori?
Administrația habsburgică deschide provincia către circulația populației din întregul imperiu și din teritoriile învecinate. Vin oameni din:
- Galiția;
- Moldova;
- Transilvania;
- alte regiuni ale Imperiului Habsburgic;
- spațiul german.
În provincie cresc sau se formează comunități importante de ruteni/ucraineni, români, germani, evrei, polonezi și maghiari. Migrația nu se desfășoară într-o singură direcție și nici nu aparține unui singur grup. Inclusiv români din Moldova și Transilvania se stabilesc în Bucovina.
Structura etnică sau lingvistică observată în recensămintele de la sfârșitul secolului al XIX-lea nu poate fi folosită automat pentru a descrie populația din 1775. Între cele două momente se află peste un secol de creștere demografică și migrație.
6. Cernăuțiul este probabil cel mai spectaculos exemplu
Dacă vrem să vedem efectul administrației habsburgice într-un singur loc, trebuie să privim Cernăuțiul.
În 1775, orașul avea aproximativ 2.300 de locuitori.
În 1816 avea aproximativ 5.400.
În 1851 depășea 20.000.
În 1900 ajunsese la aproximativ 65.800.
Iar în 1910 avea aproximativ 87.000 de locuitori. Într-un secol și ceva, un mic centru moldovenesc de provincie devine un important oraș central-european.
În Moldova medievală, Suceava fusese marele centru politic al regiunii.
În Bucovina habsburgică, Cernăuțiul devine capitala administrativă, culturală și economică a provinciei.
7. Bucovina intră în lumea central-europeană
Administrația habsburgică introduce provincia într-un sistem imperial mult mai vast. Se dezvoltă drumurile, administrația, cadastrul, sistemul fiscal și instituțiile de învățământ. Cernăuțiul devine sediu administrativ și episcopal, iar în 1875 este înființată Universitatea din Cernăuți. Germana joacă un rol esențial în administrație și în cultura urbană. Dar provincia nu devine pur și simplu germană. Româna și ucraineana/ruteana sunt prezente în viața socială, religioasă și culturală și puteau fi utilizate în raporturile cu administrația.
8. Reforma din 1848 schimbă lumea rurală
Revoluțiile europene de la 1848 au efecte importante și asupra Bucovinei. Desființarea obligațiilor feudale modifică raporturile dintre țărani și marii proprietari. Țărănimea dobândește o libertate juridică și economică mai mare, chiar dacă diferențele sociale și problema proprietății funciare nu dispar. În același timp, 1848 deschide o altă etapă: politica modernă a naționalităților.
9. Românii și rutenii încep să formuleze proiecte politice diferite
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, naționalismul modern începe să se dezvolte în întreaga Europă Centrală și de Est. Bucovina nu face excepție. Elitele românești încep să formuleze tot mai clar ideea unei comunități naționale românești. În paralel se dezvoltă mișcarea națională ruteană, din care se va cristaliza treptat identitatea ucraineană modernă. Revoluția din 1848 face vizibile aceste diferențe.
Politicienii români susțin desprinderea Bucovinei de Galiția. Reprezentanții ruteni din Bucovina și din Galiția susțin păstrarea legăturilor dintre zonele locuite de ruteni sau proiecte de reorganizare teritorială care să le reunească.
Nu trebuie să proiectăm naționalismele mature ale anului 1918 asupra oamenilor din 1775.
În timpul administrației habsburgice se dezvoltă treptat tocmai aceste identități naționale moderne, alături de identitatea regională bucovineană.
10. Ce ne spune recensământul din 1910?
Ultimul recensământ austro-ungar înaintea Primului Război Mondial ne oferă imaginea unei provincii profund diferite de cea anexată în 1775. Dar există o precizare metodologică foarte importantă: recensământul austriac nu întreba pur și simplu „ce etnie sunteți?”, ci utiliza categoria limbii de uz curent – Umgangssprache.
| Limba de uz curent | 1910 |
|---|---|
| Ruteană | 38,38% |
| Română | 34,38% |
| Germană | 21,24% |
| Polonă | 4,55% |
| Maghiară | 1,13% |
Categoria germanofonă necesită și ea explicații. Idișul nu era recunoscut separat drept „limbă de uz curent” în recensământul austriac, astfel încât numeroși evrei apar în statisticile lingvistice în categoria germană. De aceea, procentele de mai sus nu trebuie transformate mecanic în procente etnice.
11. Nord și sud: procentele provinciei ascund geografia
Mai există o problemă. Procentele pentru întreaga Bucovină pot crea impresia că populațiile erau distribuite uniform. Nu erau. În linii generale, populația ruteană/ucraineană era mai concentrată în nordul și nord-vestul provinciei, în timp ce populația românească era mai numeroasă în sud. Orașele, în special Cernăuțiul, aveau o structură mult mai amestecată decât multe dintre zonele rurale. Această geografie va deveni fundamentală în 1918. Pentru că atunci când Imperiul Austro-Ungar se prăbușește, proiectele naționale românesc și ucrainean nu vor privi provincia în același fel.
dacă Bucovina este privită ca o provincie istorică indivizibilă, există un răspuns. Dacă este privită prin principiul majorităților naționale locale, apare posibilitatea unui răspuns diferit.
Tocmai confruntarea dintre aceste două logici va conta la sfârșitul Primului Război Mondial.
12. Ce s-a păstrat din Moldova?
Foarte mult. Suceava și Rădăuți continuau să păstreze monumentele și memoria politică a Moldovei medievale. Mănăstirile, tradițiile religioase, comunitățile rurale și limba română nu dispar odată cu administrația austriacă. Elitele românești bucovinene își dezvoltă chiar în cadrul Imperiului Habsburgic propriile instituții culturale și politice. În același timp însă, după mai mult de un secol, Bucovina dobândise și o experiență istorică pe care Moldova rămasă în afara Imperiului Habsburgic nu o avusese.
13. Comparația cu Herța devine acum fascinantă
Aici putem face un mic experiment istoric. În 1775, Bucovina și Herța făceau parte din Moldova. Apoi drumurile lor se despart.
| Bucovina | Herța |
|---|---|
| Intră în Imperiul Habsburgic | Rămâne în Moldova |
| Primește administrație austriacă | Păstrează administrația moldovenească |
| Cunoaște imigrație masivă din spațiul habsburgic și vecinătăți | Rămâne în spațiul politic moldo-român |
| Dezvoltă o identitate provincială bucovineană | Nu face parte din provincia Bucovina |
| Ajunge în 1918 după 143 de ani de administrație habsburgică | Ajunge în 1918 ca parte a României deja existente |
Diferența va deveni extrem de importantă când vom ajunge la anul 1940. Pentru că argumentele istorice care pot fi discutate în cazul nordului Bucovinei nu pot fi transferate automat asupra Herței.
Bucovina nu și-a schimbat identitatea într-o singură zi. Dar nici nu a rămas înghețată în anul 1775. În 143 de ani s-au schimbat administrația, orașele, economia, numărul locuitorilor, structura lingvistică și modul în care diferitele comunități se defineau politic.
Bucovina anului 1918 era rezultatul atât al trecutului ei moldovenesc, cât și al celor 143 de ani petrecuți în Imperiul Habsburgic.
Concluzie
Austria a preluat în 1775 o parte din nord-vestul Moldovei cu aproximativ 75.000 de locuitori. La începutul secolului XX, aceeași provincie avea de aproape zece ori mai mulți locuitori și devenise una dintre cele mai diverse regiuni ale Europei Centrale.
Românii continuau să reprezinte una dintre cele două mari populații ale provinciei, în timp ce comunitatea ruteană/ucraineană devenise cealaltă mare componentă demografică. Alături de ele existau importante comunități evreiești, germane, poloneze și maghiare. Iar Cernăuțiul, care avusese aproximativ 2.300 de locuitori la anexare, devenise un oraș de aproximativ 87.000.
În 1918 nu se mai întâlneau pur și simplu Moldova din 1775 și Austria. Se întâlneau mai multe proiecte naționale care crescuseră timp de generații în aceeași Bucovină.
Surse și lecturi recomandate
Encyclopedia of Ukraine – „Bukovyna”
Pentru evoluția administrativă, imigrație, populație și transformările provinciei în perioada austriacă:
https://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?linkpath=pages%5CB%5CU%5CBukovyna.htm
Fred Stambrook – „National and Other Identities in Bukovina in Late Austrian Times”
Austrian History Yearbook, Cambridge University Press.
Studiu important asupra identităților regionale și naționale din Bucovina habsburgică.
Central European History – studii privind naționalismul în Bucovina habsburgică
Utile pentru interpretarea recensământului din 1910 și pentru raporturile dintre identitățile regionale și naționale.
Encyclopedia of Ukraine – „Chernivtsi”
Pentru evoluția demografică spectaculoasă a Cernăuțiului în perioada habsburgică.
John-Paul Himka – „Revolution of 1848–9 in the Habsburg Monarchy”
Pentru proiectele politice românești și rutene/ucrainene și problema statutului Bucovinei în timpul revoluției de la 1848.
Imperiul Austro-Ungar se prăbușește. Românii și ucrainenii revendică Bucovina pornind de la principii istorice și naționale care nu duc la aceeași frontieră. Vom urmări cine controla teritoriul, ce cereau reprezentanții celor două comunități, ce s-a întâmplat la Cernăuți și cum a fost recunoscută internațional noua frontieră.