Iunie 1940 – De ce a cerut Stalin nordul Bucovinei?
Pactul Molotov–Ribbentrop vorbea despre Basarabia, nu despre Bucovina. Zece luni mai târziu, ultimatumul sovietic adresat României cere însă ambele teritorii.
Pentru a înțelege ce s-a întâmplat în iunie 1940 trebuie să pornim nu de la hărțile desenate ulterior, ci de la documentele existente înaintea ocupării teritoriilor. Iar primul document important este protocolul secret sovieto-german din 23 august 1939.Textul său este foarte precis într-un punct:
Uniunea Sovietică își declară interesul pentru Basarabia.
Bucovina nu este menționată.
1. 23 august 1939 – Pactul Molotov–Ribbentrop
Germania nazistă și Uniunea Sovietică semnează la Moscova un tratat de neagresiune. Documentul public este însoțit de un protocol secret prin care cele două puteri își delimitează sferele de interes în Europa de Est. Sunt discutate Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. Pentru sud-estul Europei apare o singură revendicare teritorială sovietică legată direct de România:
Partea sovietică își declară interesul pentru Basarabia, iar Germania declară că nu are un interes politic în această problemă.
Este foarte important ceea ce documentul nu spune. Nu apare nordul Bucovinei. Nu apare întreaga Bucovină. Nu apare Herța.
2. De ce Basarabia?
Basarabia avea o istorie diferită de Bucovina. Imperiul Rus anexase partea răsăriteană a Moldovei dintre Prut și Nistru în 1812. În 1918, în contextul revoluției ruse și al destrămării Imperiului Rus, Sfatul Țării de la Chișinău proclamase unirea Basarabiei cu România. Guvernul sovietic nu recunoscuse această schimbare teritorială. Din perspectiva Moscovei exista astfel o revendicare teritorială formulată asupra Basarabiei încă înainte de 1940. Bucovina se afla într-o situație diferită.
Basarabia făcuse parte din Imperiul Rus între 1812 și 1917.
Bucovina nu făcuse parte din Imperiul Rus.
Ea aparținuse Moldovei până în 1775, apoi Imperiului Habsburgic / Austro-Ungar până în 1918 și României după 1918.
3. Europa din iunie 1940 nu mai semăna deloc cu Europa din 1939
Momentul ales de Stalin este esențial. În primăvara anului 1940, Germania declanșase ofensiva în Europa Occidentală. Franța se prăbușește militar și cere armistițiul. Marea Britanie rămâne în război, dar nu putea oferi României un sprijin militar imediat. România se găsea izolată. Uniunea Sovietică avea acum o oportunitate pe care în anii precedenți nu o avusese.
4. 23 iunie 1940 – Molotov îi anunță pe germani
Cu trei zile înaintea ultimatumului adresat României, ministrul sovietic de externe Viaceslav Molotov îl informează pe ambasadorul german Friedrich-Werner von der Schulenburg că problema Basarabiei nu mai poate fi amânată. Molotov spune că Uniunea Sovietică urmărește o rezolvare pașnică, dar este pregătită să folosească forța dacă România refuză. Apoi apare noutatea.
Revendicarea sovietică se extinde și asupra Bucovinei.
Molotov justifică această cerere prin existența populației ucrainene din provincie.
În protocolul secret sovieto-german fusese menționată Basarabia.
În iunie 1940, Moscova introduce suplimentar Bucovina.
5. Germania observă imediat problema
Berlinul nu contestă revendicarea sovietică asupra Basarabiei, deoarece aceasta fusese deja discutată în 1939. Dar reacția față de Bucovina este diferită. La 25 iunie, ministrul german de externe Joachim von Ribbentrop transmite ambasadorului său de la Moscova instrucțiuni foarte clare. În esență:
Germania avea și propriile motive de îngrijorare. Bucovina fusese până în 1918 teritoriu al monarhiei habsburgice și avea încă o importantă populație germană. Mai ales însă, Berlinul avea interese economice enorme în România, în special în petrolul românesc. Germania nu dorea un război sovieto-român care să destabilizeze regiunea.
6. Stalin reduce revendicarea
Aici apare un episod diplomatic foarte important. După obiecțiile germane, Uniunea Sovietică nu mai insistă asupra întregii Bucovine. La 26 iunie, Molotov îl informează pe Schulenburg că guvernul sovietic a decis să-și limiteze cererea la:
nordul Bucovinei și orașul Cernăuți.
Molotov explică și un avantaj strategic foarte concret al frontierei solicitate: Uniunea Sovietică urma să obțină o legătură feroviară directă între Basarabia, Cernăuți și Liov.
1939: Basarabia.
23 iunie 1940: Moscova introduce și Bucovina.
25 iunie: Germania răspunde că revendicarea Bucovinei este nouă.
26 iunie: Moscova limitează revendicarea la nordul Bucovinei și Cernăuți.
7. În aceeași seară, România primește ultimatumul
La 26 iunie 1940, ora 22:00, ministrului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, îi este prezentată nota ultimativă sovietică. Documentul construiește două justificări diferite. Pentru Basarabia, guvernul sovietic invocă desprinderea acesteia de Rusia în 1918. Pentru nordul Bucovinei, argumentul este diferit. Moscova afirmă că populația regiunii este legată de Ucraina Sovietică prin limbă și compoziție națională. Apoi introduce un argument surprinzător:
cedarea nordului Bucovinei ar reprezenta o compensație, fie și numai parțială, pentru ceea ce URSS considera prejudiciul produs de administrația românească a Basarabiei.
Moscova nu putea prezenta nordul Bucovinei drept un teritoriu al fostului Imperiu Rus care trebuia pur și simplu „recuperat”.
De aceea justificarea sovietică pentru Bucovina este construită în principal în jurul populației ucrainene și al ideii de compensație legată de Basarabia.
8. Argumentul etnic avea o bază reală, dar nu explica singur frontiera
În articolul precedent am văzut că nordul Bucovinei avea într-adevăr o importantă populație ucraineană și că în numeroase zone rurale aceasta era majoritară. Prin urmare, existența populației ucrainene nu era o invenție sovietică. Dar de aici nu rezultă automat frontiera trasată în 1940. Regiunea conținea și importante comunități românești, evreiești, germane și poloneze. Cernăuțiul însuși era un oraș profund multietnic. În plus, revendicarea sovietică nu a fost supusă unui referendum sau unui proces de autodeterminare organizat în teritoriul respectiv.
9. România încearcă să negocieze
Guvernul român nu răspunde imediat prin acceptarea necondiționată a cererii. Bucureștiul declară că este pregătit să discute propunerile sovietice. Moscova consideră răspunsul insuficient. La 27 iunie este transmisă o a doua notă ultimativă. De această dată condițiile sunt concrete și au caracter imediat. România trebuie să evacueze Basarabia și nordul Bucovinei în patru zile.
10. România cere sprijin. Nu îl primește.
Conducerea română încearcă să afle poziția statelor cu care avea relații politice sau strategice. Dar situația internațională era dezastruoasă. Franța fusese înfrântă. Marea Britanie nu putea interveni militar în România. Italia nu oferea o soluție. Iar Germania, puterea dominantă pe continent în acel moment, recomandă Bucureștiului să accepte cererea sovietică pentru a evita războiul.
Ribbentrop îi ordonă reprezentantului german de la București să comunice guvernului român că, pentru evitarea unui război cu URSS, Germania îl sfătuiește să cedeze cererii sovietice.
11. România acceptă evacuarea
Consiliul de Coroană se întrunește pentru a decide răspunsul. În condițiile izolării internaționale și ale riscului unui război imediat cu Uniunea Sovietică, conducerea României acceptă evacuarea. Armata și administrația română primesc ordin să se retragă. La 28 iunie 1940, Armata Roșie începe ocuparea teritoriilor.
| Data | Eveniment |
|---|---|
| 23 august 1939 | Protocolul secret sovieto-german menționează interesul URSS pentru Basarabia |
| 23 iunie 1940 | Molotov informează Germania că revendicarea sovietică include și Bucovina |
| 25 iunie | Berlinul califică revendicarea asupra Bucovinei drept una nouă |
| 26 iunie | URSS limitează cererea la nordul Bucovinei și trimite primul ultimatum României |
| 27 iunie | Al doilea ultimatum; Germania recomandă României acceptarea cererii |
| 28 iunie | Începe ocuparea sovietică |
12. Basarabia și nordul Bucovinei ajung împreună în ultimatum, dar nu prin același argument
Această diferență este esențială.
| Basarabia | Nordul Bucovinei |
|---|---|
| Fusese anexată de Imperiul Rus în 1812 | Nu făcuse parte din Imperiul Rus |
| Revendicată anterior de URSS | Revendicarea apare explicit în iunie 1940 |
| Menționată în protocolul secret din 1939 | Nu este menționată în protocolul secret |
| Prezentată de URSS drept teritoriu desprins de Rusia | Justificată prin populația ucraineană și drept „compensație” pentru Basarabia |
13. Și apoi apare Herța
Până aici, oricât de discutabile ar fi argumentele sovietice, putem reconstrui logica documentelor. Basarabia apare în pactul sovieto-german. Nordul Bucovinei apare în revendicarea suplimentară formulată de Moscova în iunie 1940. Dar pe teren se întâmplă ceva care deschide o problemă separată.
Armata Roșie intră și în Ținutul Herța.
Iar Herța nu era Basarabia. Nu era nici nordul Bucovinei habsburgice. Nu fusese anexată de Austria în 1775. Nu făcuse parte din Imperiul Rus. Urmase traseul politic al Moldovei și apoi al României.
Basarabia: revendicare sovietică veche, menționată în protocolul secret din 1939.
Nordul Bucovinei: revendicare adăugată în iunie 1940 și justificată de Moscova prin populația ucraineană și prin ideea unei compensații pentru Basarabia.
Herța: nu aparținea nici Basarabiei, nici Bucovinei habsburgice și necesită o explicație separată.
14. Ce putem demonstra direct din documente?
Pentru acest episod avem avantajul rar de a putea compara documentele diplomatice germane, sovietice și occidentale.
Ele permit stabilirea unei succesiuni destul de clare.
În august 1939, acordul secret sovieto-german menționează Basarabia.
În iunie 1940, Uniunea Sovietică extinde revendicarea asupra Bucovinei.
Germania observă imediat că aceasta este o revendicare nouă.
În urma discuțiilor cu Berlinul, Moscova renunță la revendicarea asupra întregii Bucovine și cere partea nordică.
Ultimatumul sovietic justifică această cerere prin populația ucraineană și printr-o pretinsă compensație pentru situația Basarabiei.
România, izolată și confruntată cu amenințarea folosirii forței, acceptă evacuarea.
Rezumat:
Evenimentele din iunie 1940 nu pot fi reduse la formula „URSS și-a recuperat teritoriile”.
Situația Basarabiei și cea a nordului Bucovinei aveau istorii juridice și politice diferite.
Basarabia fusese parte a Imperiului Rus și fusese menționată explicit în protocolul secret sovieto-german din august 1939.
Bucovina nu fusese parte a Imperiului Rus și nu apărea în acel protocol.
Revendicarea asupra Bucovinei este formulată ulterior, în iunie 1940, și este redusă la partea nordică după reacția Germaniei.
La 26–28 iunie, România nu participă la o negociere teritorială desfășurată între părți aflate pe poziții comparabile, ci răspunde unui ultimatum sovietic susținut de perspectiva folosirii forței.
Iar când trupele sovietice trec și în Herța, apare o a treia problemă istorică – una care nu poate fi explicată nici prin Basarabia, nici pur și simplu prin istoria Bucovinei.
Documente și surse
Protocolul adițional secret germano-sovietic, 23 august 1939
Documentul delimitează sferele de interes ale Germaniei și URSS și menționează explicit interesul sovietic pentru Basarabia.
Documentele diplomatice germane, 23–27 iunie 1940
Telegramele dintre Ribbentrop și ambasadorul Friedrich-Werner von der Schulenburg permit reconstituirea negocierilor privind Basarabia și Bucovina.
Nota ultimativă sovietică din 26 iunie 1940
Documentul prezintă justificarea oficială sovietică pentru revendicarea Basarabiei și a nordului Bucovinei.
Foreign Relations of the United States – Diplomatic Papers, 1940
Telegramele diplomaților americani de la București și Moscova oferă documente contemporane privind ultimatumul, răspunsul românesc și evacuarea.
Documentele procesului de la Nürnberg
Mărturiile și documentele diplomatice germane confirmă ulterior că nordul Bucovinei nu fusese inclus în delimitarea inițială a sferei sovietice negociate la Moscova în 1939.
Vom urmări separat cazul Herței: unde se afla pe harta administrativă a României, ce populație avea, ce frontieră ceruse efectiv Moscova, ce arăta harta anexată ultimatumului și cum au ajuns trupele sovietice dincolo de vechea frontieră a Bucovinei.