Epoca lui Ștefan cel Mare și Rusia
În timpul domniei lui Ștefan cel Mare al Moldovei (1457-1504), Rusia încă se afla în procesul de consolidare. Moscova, sub Ivan al III-lea (cunoscut ca Ivan cel Mare, 1462-1505), a preluat controlul asupra mai multor teritorii și s-a autoproclamat moștenitoarea legitimei Rusii Kievene. Ivan al III-lea a reușit să scuture jugul tătar-mongol și să unească multe dintre fostele principate rusești, formând nucleul Moscoviei și, ulterior, al Rusia modernă.
În timpul lui Ștefan cel Mare, Rusia nu avea încă interacțiuni directe și intense cu principatele românești, fiind mai preocupată de expansiunea spre nord și est, precum și de luptele cu Polonia-Lituania și hanatele tătare.
Rusia (1504-1700) – de la consolidare la expansiune
După moartea lui Ivan al III-lea (1505), Rusia a început procesul de transformare dintr-un principat fragmentat într-un stat centralizat, cu tendințe expansioniste. În această perioadă, accentul a fost pus pe consolidarea puterii interne și pe expansiunea către est, nord și sud.
- Secolul al XVI-lea: Sub domnia lui Ivan al IV-lea (Ivan cel Groaznic) (1533-1584), Rusia și-a extins teritoriul prin cucerirea hanatelor de la Kazan (1552) și Astrakhan (1556), controlând Volga și având acces la Marea Caspică. Ivan a fost primul conducător care s-a încoronat ca „țar al Rusiei”, marcând începutul unei centralizări puternice a puterii.
- Expansiunea în Siberia: Explorările către est s-au intensificat după cucerirea hanatelor, iar începând cu sfârșitul secolului al XVI-lea, cazacii ruși au început să exploreze și să ocupe treptat teritoriile din Siberia.
- Secolul al XVII-lea: A fost o perioadă de conflicte interne și externe. Rusia a trecut prin Timpurile Tulburi (1598-1613), o perioadă de instabilitate dinastică, invazii polono-lituaniene și criză economică, care s-a încheiat odată cu încoronarea lui Mihail Romanov în 1613, fondatorul dinastiei Romanov.
- Războaie cu Polonia-Lituania: După Timpurile Tulburi, Rusia a purtat mai multe conflicte cu Polonia-Lituania pentru a-și recâștiga și extinde teritoriile din vest. Războaiele ruso-poloneze din secolul al XVII-lea au culminat cu Tratatul de la Andrusovo (1667), prin care Rusia a câștigat controlul asupra Smolenskului și estului Ucrainei, pregătind terenul pentru expansiunile de mai târziu.
1701-1725 – Domnia lui Petru cel Mare
- Reformele lui Petru cel Mare au transformat Rusia într-un stat modern, cu un sistem militar puternic și o armată regulată. Rusia a început să își afirme prezența europeană, câștigând Marele Război al Nordului (1700-1721) împotriva Suediei.
- În urma războiului, Rusia a obținut teritorii în Baltică și a fondat orașul Sankt Petersburg, noua capitală, care a simbolizat orientarea sa spre Europa.
1725-1762 – Consolidare și Extindere
- Succesorii lui Petru au continuat modernizarea armatei și expansiunea teritorială. Au avut loc conflicte cu Polonia-Lituania, Imperiul Otoman și Persia, care au dus la consolidarea poziției Rusiei în Estul Europei și Caucaz.
- Ecaterina cea Mare (1762-1796) a extins și mai mult teritoriile ruse, conducând țara într-o perioadă de prosperitate economică și expansiune.
1768-1792 – Războaiele Ruso-Turce și Împărțirile Poloniei
- Războaiele ruso-turce au dus la cucerirea regiunilor din Marea Neagră, precum Crimeea (1783) și zonele din sudul Ucrainei, întărind prezența Rusiei în zonă.
- Rusia a participat la împărțirile Poloniei (1772, 1793, 1795), anexând părți mari din teritoriile poloneze (Belarus, Lituania, Ucraina), extinzându-se semnificativ spre vest.
1796-1812 – Conflicte și Expansiuni
- Sub Pavel I și Alexandru I, Rusia a continuat să se extindă și să fie un actor cheie în războaiele europene, mai ales împotriva Franței napoleoniene.
- În 1812, prin Tratatul de la București, Rusia a anexat Basarabia, o parte din teritoriul moldovenesc controlat anterior de Imperiul Otoman. Această anexare a marcat extinderea maximă a Rusiei spre sud-vest până la acea dată.
1813-1939: Stabilizarea Frontierei de Vest și Pierderile Teritoriale
Pe durata a 126 de ani, după 1812, Rusia nu a obținut extinderi teritoriale semnificative spre vest. După cucerirea Basarabiei, influența Rusiei s-a concentrat spre Asia și Caucaz, iar în Europa s-a limitat la consolidarea granițelor existente.
- În 1918, Rusia a pierdut teritorii precum Polonia, Țările Baltice și Finlanda prin Tratatul de la Brest-Litovsk și Revoluția Rusă.
- Până în 1938, URSS nu a recuperat aceste teritorii, stabilizându-și astfel frontierele vestice.
Am analizat până acum o perioadă de peste 400 de ani (mai exact 435 de ani), în care cel puțin timp de 126 de ani, Rusia nu a mai reușit să se extindă. Vom reveni cu un nou articol pentru perioada 1939 – 2000.