Bucovina înainte de Bucovina
Ce era acest teritoriu înainte de anexarea habsburgică din 1775 și când putem vorbi, de fapt, despre „Bucovina”?
Atunci când privim o hartă de astăzi, lucrurile par simple. Există o Bucovină de nord în Ucraina și o Bucovină de sud în România. Dar această imagine poate produce o iluzie: aceea că a existat dintotdeauna o provincie bine delimitată numită Bucovina, care ulterior a fost împărțită între diferite state. Istoria este mai interesantă.
Teritoriul este vechi. Bucovina ca provincie politică și administrativă este mult mai nouă.
1. Mai întâi trebuie să separăm teritoriul de numele lui
Cuvântul Bucovina este vechi și este legat de termenul slav buk, „fag”. În sens geografic, numele desemna un ținut împădurit, o „țară a fagilor”. Denumirea apare în documente medievale cu mult înaintea ocupației austriece. Surse de sinteză menționează folosirea numelui într-un document din 1412. Dar aceasta nu înseamnă că în 1412 exista un stat sau o provincie administrativă cu frontierele Bucovinei de mai târziu.
2. Ce exista aici înaintea Moldovei?
Regiunea dintre Carpați, Prut și cursurile superioare ale Siretului și Nistrului nu începe, evident, odată cu întemeierea Moldovei. În Evul Mediu timpuriu, diferite părți ale spațiului care va deveni ulterior Bucovina s-au aflat în zona de influență a formațiunilor politice est-slave, inclusiv a Rusiei Kievene și, ulterior, a principatului Galiției-Volîniei. În același timp, regiunea se afla la contactul mai multor lumi: spațiul carpatic, cel est-slav, cel central-european și teritoriile de la est de Carpați din care avea să se formeze Moldova medievală. Tocmai de aceea ar fi greșit să proiectăm granițele statelor moderne asupra secolelor XI–XIII.
Nu vom întreba dacă un teritoriu medieval era „românesc” sau „ucrainean” în sensul statelor naționale moderne. Vom încerca să stabilim cine îl controla, ce populații trăiau acolo și în ce structură politică era integrat.
3. Apariția Moldovei schimbă situația
În secolul al XIV-lea apare la est de Carpați Principatul Moldovei. Procesul nu se produce într-o singură zi. Există tradiția „descălecatului”, intervenția inițială a voievozilor maramureșeni aflați în relație cu coroana maghiară și apoi desprinderea Moldovei de sub controlul regelui Ungariei. Momentul decisiv este asociat domniei lui Bogdan I, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Din această perioadă, teritoriile care vor forma mai târziu Bucovina sunt integrate în Moldova medievală.
Chiar și Encyclopedia of Ukraine, o sursă care prezintă istoria regiunii și din perspectivă ucraineană, plasează integrarea Bucovinei în Moldova în timpul formării statului moldovenesc și tratează perioada de până în 1774 ca parte a istoriei Moldovei.
4. Și nu era o margine oarecare a Moldovei
Aici apare un detaliu fundamental. Teritoriul care va fi anexat de Austria în secolul al XVIII-lea nu era o periferie lipsită de importanță pentru Moldova. Dimpotrivă. Aici se găseau Siretul și Suceava, două dintre cele mai importante centre ale Moldovei medievale. Siretul a fost unul dintre primele centre domnești, iar Suceava a devenit capitala Moldovei și a rămas timp îndelungat centrul politic al principatului. Tot aici se aflau Rădăuții și unele dintre cele mai importante centre religioase și necropole domnești ale Moldovei.
Va lua o parte din nucleul istoric al Moldovei medievale, inclusiv Suceava, vechea capitală.
5. Cernăuțiul avea însă o altă poziție în această geografie
Cernăuțiul va deveni în perioada austriacă marele centru politic și cultural al Bucovinei, dar în Moldova medievală raportul dintre orașele regiunii era diferit. Suceava și Rădăuți aveau o importanță politică și religioasă deosebită, în timp ce Cernăuțiul era un centru regional din partea nordică a Moldovei. Ascensiunea spectaculoasă a Cernăuțiului este în mare măsură legată de perioada habsburgică. Această schimbare va conta enorm mai târziu: centrul de greutate al noii provincii se va deplasa spre nord.
6. Aproape patru secole în cadrul Moldovei
Dacă luăm ca reper consolidarea Moldovei independente în secolul al XIV-lea și anexarea habsburgică din 1775, teritoriul viitoarei Bucovine a rămas în cadrul Principatului Moldovei aproximativ patru secole.
| Perioada | Situația generală |
|---|---|
| Evul Mediu timpuriu | Spațiu de contact; diferite zone aflate în sfera formațiunilor est-slave și central-est europene |
| Secolul XIV | Formarea și consolidarea Principatului Moldovei |
| Sec. XIV–XVIII | Teritoriul viitoarei Bucovine face parte din Moldova |
| 1774 | Armata habsburgică ocupă nord-vestul Moldovei |
| 1775 | Convenția austro-otomană confirmă cedarea teritoriului către Austria |
7. Dar Moldova era sub suzeranitate otomană
Aici trebuie făcută încă o distincție importantă. În secolul al XVIII-lea Moldova nu era un stat complet independent în sensul modern al cuvântului. Era un principat aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Dar suzeranitatea otomană nu însemna că Moldova devenise pur și simplu o provincie otomană. Principatul își păstra instituțiile, teritoriul, domnia, boierimea și o administrație proprie.
Distincția va deveni crucială în 1775, deoarece negocierile privind cedarea teritoriului vor fi purtate între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, în timp ce Moldova se va opune pierderii teritoriului.
8. Bucovina de la 1775 nu exista încă în forma în care o cunoaștem
Habsburgii ocupă în 1774 un teritoriu de peste 10.000 km² din nord-vestul Moldovei. Operațiunea nu stabilește instantaneu frontiera definitivă. În lunile următoare au loc negocieri, convenții și delimitări pe teren. Austria ocupase inclusiv localități pe care ulterior a fost obligată să le restituie. Convenția austro-otomană este semnată la Constantinopol la 7 mai 1775, iar procesul efectiv de delimitare a frontierei continuă până în 1776.
Cercetări recente asupra anexării arată că primele unități austriece au intrat în nordul Moldovei la 31 august 1774. Până în octombrie ocupaseră regiunea Cernăuțiului, numeroase sate din ținutul Sucevei și câteva localități din raiaua Hotinului. În urma negocierilor de frontieră, o parte dintre teritoriile ocupate inițial au fost restituite.
9. Abia acum începe să apară Bucovina ca provincie
Acesta este punctul în care trebuie să fim foarte atenți la limbaj. Austria nu cucerește în 1774 un stat independent numit „Bucovina”. Ea ocupă o parte a nord-vestului Principatului Moldovei. După anexare, acest teritoriu este organizat separat, iar denumirea geografică Bucovina devine treptat numele consacrat al noii entități teritoriale. YIVO Encyclopedia descrie foarte limpede procesul: armata habsburgică a ocupat peste 10.000 km² din nord-vestul Moldovei, iar teritoriul a fost anexat în 1775 ca district al Bucovinei.
Înainte de 1775 exista teritoriul, exista numele geografic „Bucovina” și existau comunitățile care locuiau aici.
Dar nu exista provincia habsburgică pe care o vom cunoaște ulterior sub numele de Bucovina.
Austria nu schimbă trecutul teritoriului. Schimbă suveranitatea și, apoi, construiește o nouă realitate administrativă.
10. De ce contează atât de mult această distincție?
Pentru că în secolele următoare se va produce un fenomen foarte interesant. Provincia creată de habsburgi va căpăta treptat o identitate regională proprie. Cernăuțiul va crește spectaculos. Populația provinciei se va multiplica. Vor exista importante mișcări de populație din Galiția, Moldova, Transilvania și alte regiuni ale monarhiei. Românii, rutenii/ucrainenii, germanii, evreii, polonezii și alte comunități vor participa la formarea unei societăți bucovinene multietnice.
Prin urmare, două afirmații aparent contradictorii pot fi adevărate simultan:
1. Teritoriul anexat de Austria în 1775 făcea parte din Principatul Moldovei.
2. Bucovina care ajunge în anul 1918 nu mai este, social și demografic, identică regiunii pe care Austria o preluase cu 143 de ani înainte.
Între aceste două momente există aproape un secol și jumătate de istorie. Iar tocmai această istorie trebuie înțeleasă înainte de a discuta anul 1918 sau anul 1940.
11. Și unde este Herța în această poveste?
Deocamdată, în afara ei. Aceasta este o precizare extrem de importantă pentru întreaga serie. Ținutul Herța nu urmează traseul Bucovinei după 1775. În timp ce Bucovina intră sub administrație habsburgică, Herța rămâne în Moldova și va urma evoluția politică a acesteia spre România modernă. Cele două istorii se vor întâlni brutal abia în 1940.
De aceea, când vom ajunge la ultimatumul sovietic și la ocuparea teritoriilor românești, va trebui să analizăm separat:
| Teritoriu | Traseu istoric principal |
|---|---|
| Bucovina | Moldova → Imperiul Habsburgic / Austria → România → URSS și România |
| Herța | Moldova → România → URSS → Ucraina |
Concluzie
Bucovina nu apare din neant în 1775. Teritoriul avea deja o istorie de secole, iar din secolul al XIV-lea până la ocupația habsburgică făcuse parte din Principatul Moldovei. Aici se aflau Suceava, vechea capitală, Rădăuți, Siret și Cernăuți.
Ceea ce se întâmplă în 1774–1775 este altceva:
o parte din nord-vestul Moldovei este ocupată de armata habsburgică și apoi cedată Austriei printr-o înțelegere încheiată cu Imperiul Otoman.
Din acel moment începe o nouă istorie: istoria Bucovinei habsburgice.
Surse și lecturi recomandate
YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe – „Bucovina”
Sinteză asupra formării provinciei și perioadei habsburgice:
https://encyclopedia.yivo.org/article/54
Encyclopedia of Ukraine – „Bukovyna”
Utilă inclusiv pentru perspectiva istoriografică ucraineană asupra regiunii:
https://www.encyclopediaofukraine.com/display.asp?linkpath=pages%5CB%5CU%5CBukovyna.htm
Constantin Ungureanu – „Ocuparea și anexarea Bucovinei (1774–1776)”
Analele Bucovinei, studiu privind desfășurarea ocupației, convențiile austro-otomane și delimitarea frontierei.
Mihai-Ștefan Ceaușu – studii privind Bucovina în perioada administrației militare habsburgice
Pentru organizarea teritoriului după anexare și contextul strategic al achiziției habsburgice.
Războiul ruso-turc, interesele Austriei, rolul Imperiului Otoman, opoziția Moldovei și întrebarea incomodă: cum poate o putere suzerană să cedeze teritoriul principatului aflat sub suzeranitatea sa?