🍬 Istoria fabricii Bucuria – Chișinău
De la fabrică sovietică de stat la structură corporativă complexă cu acționari controversați.
Fabrica „Bucuria” din Chișinău este una dintre cele mai cunoscute companii din Republica Moldova.
Evoluția sa reflectă perfect tranziția economică din spațiul post-sovietic: de la control total de stat
la privatizări controversate și structuri de proprietate greu de urmărit.
🏭 Perioada sovietică (1946–1991)
Fabrica a fost 100% stat (RSS Moldovenească). A început ca Fabrica de Cofetărie nr. 1 în 1946,
apoi a devenit „Bucuria” în 1962.
La apogeu (anii ’80) producea zeci de mii de tone pe an, cu mii de angajați. Totul controlat de stat.
⚖️ Privatizarea anilor ’90 (1991–1994)
1991: devine întreprindere de arendă (colectivul de muncă preia controlul parțial).
1992: se transformă în Societate pe Acțiuni de tip închis cu capital mixt (stat + privat).
1994: privatizare completă → devine SA Bucuria cu 100% capital privat.
Aici încep controversele: au apărut fonduri de investiții (printre care și unele legate de familia Petro Poroșenko din Ucraina,
prin fonduri ca „Bucuria-Invest” sau „Bucuria Privat-Invest”).
Au fost acuzații de tranzacții suspect de ieftine și conflicte corporatiste.
🌍 Anii 2000–2010: proprietari ruși și offshore
Pachetul majoritar (aprox. 66,46%) ajunge la Trade House Valday (companie rusească).
Conducătorul ei: Evghenii Triakin (sau Tryakin/Treachin).
Al doilea pachet important (12,67%): Legenda Invest SRL (Moldova), controlată în mare parte de Rimma Triakina
(soția lui Evghenii) + 25% Evghenii.
Au fost perioade cu administratori locali (cum ar fi Vasile Tarlev, fost premier al Moldovei, care a lucrat acolo),
dar controlul real a fost la ruși prin structuri din Emiratele Arabe Unite (AL SAQR) și alte offshore-uri.
Se vorbea și de legături indirecte cu Petro Poroșenko la începutul anilor 2000, dar astea s-au vândut ulterior.
💰 2019: schimbare mare, dar opacă
În septembrie 2019, pachetul de 66,46% (1.094.227 acțiuni) a fost vândut oficial pentru doar ~24,5 milioane lei
(aprox. 1,3 milioane euro la vremea respectivă).
Vânzătorul: probabil tot legat de Trade House Valday.
Cumpărătorul: nu s-a făcut public oficial.
Până astăzi (2025–2026), informațiile despre noii proprietari rămân neclare în acte.
Multe surse spun că Rimma Triakina (prin Legenda Invest) exercită controlul efectiv (peste 59% indirect).
📊 Situația actuală (2026)
Administrator oficial: Ecaterina Cechina (considerată persoană de încredere a familiei Triakin).
Pachet majoritar: încă listat formal la Trade House Valday (Rusia) + Legenda Invest.
Circa 4400 de acționari minori (mulți angajați vechi sau mici investitori).
Familia Triakin/Treachin (Evghenii + Rimma) pare să rămână beneficiarul real, chiar dacă structura e complicată cu companii din Rusia, Moldova și posibil alte jurisdicții.
🧠 La final:
„Bucuria” nu este doar o fabrică de dulciuri, ci un exemplu clar de transformare economică post-sovietică,
unde privatizarea, capitalul străin și structurile offshore au creat o realitate complexă și uneori greu de urmărit.