Pe scurt

Colegiul Național „Preparandia – Dimitrie Țichindeal” din Arad este continuatorul unei instituții istorice de primă importanță: Preparandia Română din Arad, înființată în anul 1812. Aceasta este considerată, în literatura locală și în documentele de prezentare istorică, prima școală pedagogică românească, adică prima instituție creată pentru pregătirea sistematică a învățătorilor români.

Importanța ei nu stă doar în vechime, ci în rolul pe care l-a avut în formarea unei elite didactice românești într-o perioadă în care școala, limba și cultura erau instrumente esențiale de afirmare națională.

O instituție născută într-un context istoric dificil

La începutul secolului al XIX-lea, românii din vestul spațiului transilvănean, din Banat și din Crișana aveau nevoie nu doar de biserici și comunități locale, ci și de școli capabile să formeze oameni instruiți. Învățătorul era o figură centrală: el transmitea scrisul, cititul, noțiunile elementare de calcul, dar și limba, valorile și identitatea unei comunități.

În acest context apare Preparandia din Arad. Termenul „preparandie” desemna o școală destinată pregătirii viitorilor învățători. Așadar, nu era o școală obișnuită, ci o instituție de formare pedagogică. De aici vine și importanța ei excepțională: prin absolvenții săi, ea nu educa doar o generație de elevi, ci pregătea oamenii care urmau să educe alte generații.

Înființarea Preparandiei Române din Arad

Preparandia din Arad își începe activitatea în anul 1812. Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad consemnează data de 3/15 noiembrie 1812 pentru „Școala regească preparandială gr. neunită a națiunei române”, iar alte prezentări instituționale indică data de 16 noiembrie 1812 ca moment al începerii activității.

Diferența de datare se explică prin raportarea la calendarele folosite în epocă și prin modul în care sursele moderne aleg să redea momentul inaugural. Dincolo de această diferență minoră, anul 1812 rămâne reperul esențial.

Un detaliu de mare importanță este acela că limba cursurilor era româna. Într-un secol în care limba de predare era adesea legată de structurile politice și confesionale ale vremii, existența unei instituții pedagogice românești reprezenta o formă concretă de afirmare culturală.

A fost prima școală românească?

Aici este nevoie de o precizare importantă. Preparandia din Arad nu trebuie prezentată simplist ca „prima școală românească”, deoarece în spațiul românesc și transilvănean existaseră forme mai vechi de învățământ confesional, parohial sau local.

Formularea corectă și istoric mai solidă este:

Preparandia Română din Arad este considerată prima școală pedagogică românească.

Această nuanță este esențială. Nu vorbim despre prima formă de școală românească în sens larg, ci despre prima instituție pedagogică românească destinată pregătirii învățătorilor. Tocmai această specializare îi dă valoarea istorică majoră.

Dimitrie Țichindeal și primii profesori

Numele lui Dimitrie Țichindeal este inseparabil de istoria instituției. El apare în documentele de prezentare ca primul director al școlii și una dintre figurile fondatoare ale Preparandiei. Țichindeal a fost preot, cărturar, fabulist și pedagog, un reprezentant al generației care a înțeles că educația în limba română era o condiție a ridicării culturale.

Alături de el, sursele istorice amintesc profesori precum Constantin Diaconovici Loga, asociat cu gramatica și epistolografia, Iosif Iorgovici, legat de matematică, fizică și filozofie, și Ioan Mihuț, asociat cu pedagogia și istoria.

Această echipă arată că Preparandia nu era doar o școală practică pentru formarea de învățători elementari, ci o instituție cu ambiție culturală. Materiile predate urmăreau nu doar transmiterea unor tehnici didactice, ci și construirea unei culturi generale solide.

Prima generație și rolul regional al școlii

Biblioteca Județeană Arad menționează că în anul 1813 apare prima generație de absolvenți, formată din elevi proveniți din mai multe zone: Arad, Timiș, Caraș-Severin și Torontal. Acest detaliu este important pentru că arată de la început caracterul regional al școlii.

Preparandia nu deservea doar orașul Arad. Ea pregătea învățători pentru un spațiu mai larg, în care comunitățile românești aveau nevoie de oameni instruiți, capabili să organizeze și să susțină școala locală.

Prin absolvenții săi, influența instituției s-a extins dincolo de zidurile clădirii. Fiecare învățător format la Arad putea deveni, la rândul său, un agent de modernizare într-o comunitate rurală sau urbană.

Limba română ca instrument de educație și identitate

Unul dintre cele mai importante elemente ale Preparandiei a fost folosirea limbii române în procesul de învățământ. În epoca modernă timpurie, școala nu era doar un spațiu de alfabetizare, ci și un spațiu de afirmare identitară.

Pentru românii din Arad, Banat și Crișana, formarea învățătorilor în limba română însemna crearea unei rețele de oameni care puteau duce mai departe cultura scrisă românească. Învățătorii nu predau doar litere și cifre, ci participau la consolidarea unei conștiințe culturale.

Din acest motiv, Preparandia trebuie privită nu doar ca instituție școlară, ci ca instituție de memorie și continuitate culturală.

Evoluția denumirilor: o istorie în oglinda epocilor

Istoria instituției poate fi urmărită și prin schimbările de nume. Acestea reflectă transformările politice, confesionale și administrative prin care a trecut spațiul arădean în ultimele două secole.

Această succesiune de denumiri arată continuitatea unei instituții care a traversat Imperiul Habsburgic, epoca dualistă austro-ungară, România interbelică, perioada comunistă și România contemporană.

Clădirile: între locul originar și sediul actual

În cazul acestei instituții, trebuie făcută o distincție importantă între instituție și clădirile asociate ei.

Vechea clădire a Preparandiei Române este legată de Strada Preparandiei nr. 13. Aceasta apare în Lista Monumentelor Istorice cu codul AR-II-m-B-00537, sub denumirea „Preparandia Română, azi locuințe”, cu datarea 1812.

Actualul Colegiu Național „Preparandia – Dimitrie Țichindeal” funcționează pe Bulevardul General Dragalina nr. 5–7, într-o clădire reprezentativă pentru Arad. Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Arad prezintă clădirea ca fiind construită în 1895, în stil eclectic, cu două etaje.

Această diferență este importantă pentru un articol istoric corect: instituția își are originea în Preparandia din 1812, dar sediul actual este o clădire ulterioară, de sfârșit de secol XIX.

Clădirea de pe Bulevardul Dragalina

Sediul actual de pe Bulevardul General Dragalina este una dintre clădirile școlare reprezentative ale Aradului. Fațada sa amplă, ritmată de ferestre înalte și elemente decorative, reflectă gustul arhitectural eclectic al sfârșitului de secol XIX.

Clădirea nu este importantă doar ca spațiu de învățământ, ci și ca reper urban. Ea face parte din peisajul istoric al Aradului, oraș în care instituțiile culturale, administrative și educaționale au lăsat o amprentă arhitecturală vizibilă.

Pentru vizitatorul de astăzi, clădirea este o punte între trecut și prezent: un liceu activ, dar și o expresie materială a unei tradiții pedagogice de peste două secole.

De ce contează Preparandia în istoria românilor?

Preparandia din Arad contează deoarece a creat un model de formare pedagogică românească într-o vreme în care învățătorul era una dintre cele mai importante figuri ale comunității. Înainte de universități moderne accesibile maselor, înainte de sistemele școlare naționale extinse, înainte de manuale standardizate și programe unitare, școala depindea enorm de calitatea învățătorului.

Prin urmare, o școală care pregătea învățători avea un efect multiplicator. Un absolvent al Preparandiei putea forma zeci sau sute de elevi în decursul carierei sale. Acei elevi puteau deveni, la rândul lor, meșteșugari, preoți, funcționari, învățători, intelectuali sau lideri locali.

Astfel, Preparandia nu trebuie înțeleasă doar ca o clădire sau ca o instituție locală. Ea a fost parte din infrastructura culturală prin care românii din vestul țării și-au consolidat educația, limba și identitatea.

De la școală pedagogică la colegiu național

Astăzi, instituția poartă numele de Colegiul Național „Preparandia – Dimitrie Țichindeal”. Denumirea actuală păstrează cele două repere esențiale: „Preparandia”, ca memorie a începutului din 1812, și „Dimitrie Țichindeal”, ca nume al uneia dintre figurile fondatoare.

Prin această denumire, colegiul nu este doar o instituție de învățământ contemporană, ci și un purtător de memorie istorică. El amintește de momentul în care educația românească modernă avea nevoie de învățători pregătiți, de manuale, de limbă de predare și de instituții capabile să formeze oameni pentru comunitate.

Înființată în 1812, într-o epocă în care educația în limba română avea o valoare culturală și identitară majoră, Preparandia a format învățători și a contribuit la dezvoltarea unei rețele de educație românească în Banat, Crișana și zonele învecinate.

Prin istoria sa, prin numele lui Dimitrie Țichindeal și prin continuitatea instituțională până în prezent, acest colegiu rămâne unul dintre reperele importante ale Aradului și ale istoriei pedagogiei românești.

Surse documentare consultate

• Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad – „210 ani de la înființarea Preparandiei din Arad”
• Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Arad – prezentarea Liceului Pedagogic „Dimitrie Țichindeal”
• Site-ul oficial al Colegiului Național „Preparandia – Dimitrie Țichindeal” Arad
• Lista Monumentelor Istorice 2015 – județul Arad, poziția referitoare la Preparandia Română, Str. Preparandiei nr. 13